În stomatologie, suntem formați să vedem, să măsurăm, să reparăm. Dar după două decenii de practică, am înțeles că tratamentul stomatologic nu este doar o lucrare mecanică. Dinții și gingiile nu sunt doar piese într-un motor – ci senzori subtili ai stării tale interioare. Și poate cel mai bun exemplu e bruxismul.

Ce am observat în cabinet:

Pacienți aparent sănătoși – fără carii, fără parodontită activă – dar cu semne evidente de:

• dinți tociți, fisurați
• retracții gingivale fără cauză infecțioasă
• sensibilitate dentară crescută
• dureri la articulația temporo-mandibulară
• dureri difuze la nivelul mușchilor feței și gâtului

Când începem să discutăm, apar mereu elemente comune:

"Am perioade cu mult stres la muncă..." "Dorm prost, mă trezesc încleștat(ă)..." "Am mereu senzația că trebuie să controlez totul..."

Cortizolul și "mușcatul interior"

Bruxismul nu e doar o reacție a maxilarului – este un răspuns somatic la stresul psihic, adesea însoțit de un dezechilibru cronic al cortizolului, hormonul stresului.

🔁 Cortizolul ridicat constant = inflamație cronică, tulburări de somn, reacții musculare exacerbate.

Ce se întâmplă? Pe timp de noapte, în loc să te relaxezi, corpul tău "mușcă" tot ce n-ai spus, n-ai exprimat, n-ai rezolvat. Și astfel, dinții devin victime colaterale ale unei tensiuni care nu are nicio legătură cu cariile.

A trata dintele, fără să tratezi contextul, e doar o jumătate de soluție

Desigur, putem face o gutieră. Putem reface smalțul cu materiale moderne. Putem face fațete, coroane, chiar și reabilitări totale.

Dar dacă nu adresăm sursa tensiunii – dacă nu recunoaștem că acest pacient trăiește într-un foc continuu de stres, fără resurse de calm – totul va recidiva.

Am avut pacienți care, abia după ce mi-au urmat sfaturile, au observat:

• că gutiera nu mai era plină de urme dimineața
• că mușchii feței nu mai erau contractați
• că nu mai simt “nevoia” de a încleșta

Așteptări nerealiste: când pacienții cred că “lucrarea perfectă” vindecă tot

Am avut pacienți care, după ce le-am pus o lucrare nouă, frumoasă, funcțională, s-au întors după câteva săptămâni cu o ușoară dezamăgire în privire:

• “Tot simt tensiune în maxilar…”
  “Tot simt că nu mă odihnesc bine…”
  “Parcă dintele tot nu stă cum trebuie…”
• Și atunci apare un adevăr greu de acceptat:
  🔍 Nu dintele era problema principală, ci contextul în care acel dinte trăiește.
  Mai exact: o musculatură aflată în permanentă tensiune, o articulație afectată de ani de bruxism, un sistem nervos mereu în alertă.

Pacientul vine cu o așteptare simplă:
"Schimb dantura = scap de toate problemele."

Dar noi, ca medici, știm că:

• o lucrare nouă nu poate compensa un stil de viață dezechilibrat
• o proteză fixă nu poate liniști un psihic tensionat
• o gutieră nu poate înlocui odihna profundă și igiena somnului

De aceea, tratamentul stomatologic real înseamnă:

• să-ți ofer o lucrare bună, da – dar și să-ți explic cum să o porți în armonie cu tot ce ești tu.
• să înțelegi că reabilitarea funcțională nu înseamnă doar estetică, ci și echilibru neuro-muscular, hormonal și emoțional.
• să nu tratăm doar ce se vede în oglindă, ci și ce simți când închizi ochii noaptea.

Iar când înțelegi asta – când pacientul vine gata să colaboreze, nu doar să primească – rezultatele sunt cu adevărat spectaculoase.

Cu stima , Dr. Sencu Slava