În stomatologie, suntem formați să vedem, să măsurăm, să reparăm. Dar după două decenii de practică, am înțeles că tratamentul stomatologic nu este doar o lucrare mecanică. Dinții și gingiile nu sunt doar piese într-un motor – ci senzori subtili ai stării tale interioare. Și poate cel mai bun exemplu e bruxismul.
Pacienți aparent sănătoși – fără carii, fără parodontită activă – dar cu semne evidente de:
Când începem să discutăm, apar mereu elemente comune:
"Am perioade cu mult stres la muncă..." "Dorm prost, mă trezesc încleștat(ă)..." "Am mereu senzația că trebuie să controlez totul..."
Bruxismul nu e doar o reacție a maxilarului – este un răspuns somatic la stresul psihic, adesea însoțit de un dezechilibru cronic al cortizolului, hormonul stresului.
🔁 Cortizolul ridicat constant = inflamație cronică, tulburări de somn, reacții musculare exacerbate.
Ce se întâmplă? Pe timp de noapte, în loc să te relaxezi, corpul tău "mușcă" tot ce n-ai spus, n-ai exprimat, n-ai rezolvat. Și astfel, dinții devin victime colaterale ale unei tensiuni care nu are nicio legătură cu cariile.
Desigur, putem face o gutieră. Putem reface smalțul cu materiale moderne. Putem face fațete, coroane, chiar și reabilitări totale.
Dar dacă nu adresăm sursa tensiunii – dacă nu recunoaștem că acest pacient trăiește într-un foc continuu de stres, fără resurse de calm – totul va recidiva.
Am avut pacienți care, abia după ce mi-au urmat sfaturile, au observat:
Așteptări nerealiste: când pacienții cred că “lucrarea perfectă” vindecă tot
Am avut pacienți care, după ce le-am pus o lucrare nouă, frumoasă, funcțională, s-au întors după câteva săptămâni cu o ușoară dezamăgire în privire:
Pacientul vine cu o așteptare simplă:
"Schimb dantura = scap de toate problemele."
Dar noi, ca medici, știm că:
De aceea, tratamentul stomatologic real înseamnă:
Iar când înțelegi asta – când pacientul vine gata să colaboreze, nu doar să primească – rezultatele sunt cu adevărat spectaculoase.
Cu stima , Dr. Sencu Slava