Stresul, cortizolul și bruxismul – când dinții vorbesc despre ce nu spui. Dr. Sencu Slava

22.04.2025

În stomatologie, suntem formați să vedem, să măsurăm, să reparăm. Dar după două decenii de practică, am înțeles că tratamentul stomatologic nu este doar o lucrare mecanică. Dinții și gingiile nu sunt doar piese într-un motor – ci senzori subtili ai stării tale interioare. Și poate cel mai bun exemplu e bruxismul.

Ce am observat în cabinet:

Pacienți aparent sănătoși – fără carii, fără parodontită activă – dar cu semne evidente de:

  • dinți tociți, fisurați
  • retracții gingivale fără cauză infecțioasă
  • sensibilitate dentară crescută
  • dureri la articulația temporo-mandibulară
  • dureri difuze la nivelul mușchilor feței și gâtului

Când începem să discutăm, apar mereu elemente comune:

"Am perioade cu mult stres la muncă..." "Dorm prost, mă trezesc încleștat(ă)..." "Am mereu senzația că trebuie să controlez totul..."

Cortizolul și "mușcatul interior"

Bruxismul nu e doar o reacție a maxilarului – este un răspuns somatic la stresul psihic, adesea însoțit de un dezechilibru cronic al cortizolului, hormonul stresului.

🔁 Cortizolul ridicat constant = inflamație cronică, tulburări de somn, reacții musculare exacerbate.

Ce se întâmplă? Pe timp de noapte, în loc să te relaxezi, corpul tău "mușcă" tot ce n-ai spus, n-ai exprimat, n-ai rezolvat. Și astfel, dinții devin victime colaterale ale unei tensiuni care nu are nicio legătură cu cariile.

A trata dintele, fără să tratezi contextul, e doar o jumătate de soluție

Desigur, putem face o gutieră. Putem reface smalțul cu materiale moderne. Putem face fațete, coroane, chiar și reabilitări totale.

Dar dacă nu adresăm sursa tensiunii – dacă nu recunoaștem că acest pacient trăiește într-un foc continuu de stres, fără resurse de calm – totul va recidiva.

Am avut pacienți care, abia după ce mi-au urmat sfaturile, au observat:

  • că gutiera nu mai era plină de urme dimineața
  • că mușchii feței nu mai erau contractați
  • că nu mai simt “nevoia” de a încleșta

Așteptări nerealiste: când pacienții cred că “lucrarea perfectă” vindecă tot

Am avut pacienți care, după ce le-am pus o lucrare nouă, frumoasă, funcțională, s-au întors după câteva săptămâni cu o ușoară dezamăgire în privire:

  • “Tot simt tensiune în maxilar…”
    “Tot simt că nu mă odihnesc bine…”
    “Parcă dintele tot nu stă cum trebuie…”
  • Și atunci apare un adevăr greu de acceptat:
    🔍 Nu dintele era problema principală, ci contextul în care acel dinte trăiește.
    Mai exact: o musculatură aflată în permanentă tensiune, o articulație afectată de ani de bruxism, un sistem nervos mereu în alertă.

Pacientul vine cu o așteptare simplă:
"Schimb dantura = scap de toate problemele."

Dar noi, ca medici, știm că:

  • o lucrare nouă nu poate compensa un stil de viață dezechilibrat
  • o proteză fixă nu poate liniști un psihic tensionat
  • o gutieră nu poate înlocui odihna profundă și igiena somnului

De aceea, tratamentul stomatologic real înseamnă:

  • să-ți ofer o lucrare bună, da – dar și să-ți explic cum să o porți în armonie cu tot ce ești tu.
  • să înțelegi că reabilitarea funcțională nu înseamnă doar estetică, ci și echilibru neuro-muscular, hormonal și emoțional.
  • să nu tratăm doar ce se vede în oglindă, ci și ce simți când închizi ochii noaptea.

Iar când înțelegi asta – când pacientul vine gata să colaboreze, nu doar să primească – rezultatele sunt cu adevărat spectaculoase.

Cu stima , Dr. Sencu Slava